M-am apucat sa scriu despre Marius Bodochi, asa cum il vad eu, pentru ca mi se pare ca in acest spatiu numit internet, ar trebui sa fie mai mult promovat.
Despre mine … poate, in timp 🙂
This page has the following sub pages.
Haihui prin viata
| L | M | M | M | V | S | D |
|---|---|---|---|---|---|---|
| « Noi | ||||||
| 1 | 2 | 3 | ||||
| 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
| 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
| 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
| 25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | |
| Incepe stagiunea | M… pe Calendar spectacole Marius | |
| Omul cu martoaga | M… pe Calendar spectacole Marius | |
| cristinutza pe De aici a inceput | |
| cristinutza pe De aici a inceput | |
| Andi Bob pe De aici a inceput |
Yorik Cotidianul Comunicatemedia.ro :: evenimente Flux necunoscut
Trebuie sa gasesc pe aici o sectiune in care sa te felicit pentru frumoasele articole . Ai avut o idee excelenta cu acest blog.
deja e la adaugat la favorites 😀 .
Sper sa ne recomanzi in continuare piese bune care merita vazute pt ca de abia astept sa merg la teatru . Cum termin cu bacul ma duc la teatru pt ca trebuie sa vad a 3 a oara Regina Mama 🙂 .
A..si a trecut deja un timp hai sa aflam si cva despre tine ;)) Pupici si numai bine .
Multumesc mult Angel pentru vorbele frumoase. Ma bucur ca-ti place si mai ales ca-ti place la teatru 🙂 .
PS: Bafta la Bac
E super poza din header. Da`mi mai multe detalii despre ea 🙂
Nu-i asa? Si mie mi-a placut foarte mult. Stiu doar ca e facuta in octombrie 2007 😉 .
Oh, pai si nu poti sa afli mai multe? sa mai faci ceva investigatii? 🙂
Nu promit nimic, dar o sa incerc sa aflu, ca si pe mine ma intereseaza 😉
@ iubika
iata ca revin cu detalii despre poza din header 😉
a fost facuta pe 6 octombrie 2007, la Grand Hotel Phoenicia cu ocazia premiilor Vip 🙂
Mmmmm, e frumos la Phoenicia 🙂 Da` pustoaica cine o fi? )
uite aici e mai potrivit sa pun intrebarea: esti fan marius bodochi sau te leaga ceva personal de el? de ce ai ales sa faci un blog despre MB? nu m-am lamurit, desi m-am plimbat putin pe site…
Pentru ca fara sa stie, anul asta mi-a schimbat viata si mi s-a parut firesc sa fac si eu ceva pentru el, nu ca ar avea nevoie dar… 😉 in semn de multumire pentru toate oportunitatile pe care fara sa stie mi le-a oferit 🙂
foarte fain blog.. cu multe informatii interesante … imi pare rau ca nu-s din bucuresti 😐
vizionare placuta ! si sarbatori fericite !
Multumesc Teona,
era sa te intreb de unde esti, dar intrand pe blogul tau m-am lamurit Craiova. 🙂 Multumesc de vizita. Vorbim
Sunt plecata din tara de multi ani si va invidiez pentru ca puteti merge oricand sa vedeti spectacole de calitate.Si mie mi-a schimbat Marius viata, mi-a fost profesor fara sa stie… Am vrut sa-i multumesc, dar nu am avut niciodata curajul(pot sa o fac acum: MULTUMESC!!!). Visez sa ma intorc (mai devreme sau mai tarziu) cu un spectacol regizat de mine, eventual pe scena Nationalului(!). Pana atunci…sarbatori fericite… si continuati sa mergeti la teatru!
Bun venit Anna, sper sa vii cat mai curand cu un spectacol si chiar pe scena Nationalului si atunci sa nu uiti sa ma anunti si pe mine, voi fi in sala negresit. 🙂
PS: Daca o sa-mi fac curaj sa-i multumesc sa stii ca o sa-i multumesc si din partea ta. 😉
si uitasem Sarbatori fericite si tie! 🙂
Buna. Voiam sa te intreb daca ai luat legatura cu el, daca el stie despre acest blog. Credeam ca e oficial, arata foarte bine si e foarte documentat.
n-am avut inca ocazia si pana acum nici curajul s-o fac dar de acum curaj mi-am facut si … pe el cu prima ocazie 😉
Ce ai facut tu aici e extraordinar. Eu zic sa-ti faci curaj si sa incerci sa-i afli mailul sau numarul de telefon si sa aranjati o intalnire inainte sau dupa un spectacol. Sunt sigur ca va fi foarte placut impresionat in primul rand ca are fani atat de mari. Si, in al doilea rand, pentru ca blogul arata foarte profesionist, are extrem de multe resurse si e foarte bine organizat. El are site? Pun pariu ca, in cazul fericit in care are, e mult mai slab ca asta :d
multumesc mihai pentru incurajari, ma bucur ca-ti place 😀
mi-am tot facut curaj pana acum si de acum il pandesc la cotitura 😉 si nu, n-are site
intra pe mess pls chiar as vrea sa vorbim 🙂
Il citez pe Mihai Maniutiu(stiu ca iti place):
„Spectatorii sunt asemenea unor oglinzi perceptibile si de neatins, prin care actorul se atinge si se resimte pe sine. Imaginea pe care i-o intorc ceilalti(atunci cand el se bucura de simpatia si adeziunea lor) este o imagine exaltata, care ii comunica un elan mult superior capacitatilor lui vitale obisnuite”.
„Actorul iubeste cu iubirea cu care il iubesc ceilalti”.
„Orice oglinda trebuie sa se sparga atunci cand actorul isi priveste chipul in ea: aceasta oglindire sfaramata e portretul lui din adanc”
multumesc anna
„cercul de aur” 🙂 asta imi aduce aminte ca n-am terminat cartea si ar fi cazul s-o citesc pana la capat 😉
Mi se parea potrivit pt. blog. Pentru mine sunt raspunsuri la multe, multe intrebari!!!!(Multumesc dl Maniutiu!)
potrivit, foarte potrivit 😀
Eu prima oara pe acest teritoriu.
Primul shoc vad MARIUS BODOCHI… care-i legatura? avatarul trandafir rosu, nume de domnitza siguuuur… si aici dau de barbat?!?
Am citit prima fraza. M-am elucidat pe data. Cristinutza fan… MARE fan teatru, Bodochi… caci nu faci site sub acest nume doar asa…
Ieri la Aghi, ti-aduci aminte, fuse „baba teatrala”. N-am pomenit nimic de experienta mea cu teatrul… sau cum m-am lasat de teatru înainte de a incepe :-).
Am sa-ti povestesc totusi tie:
Ei bine a fost acum vreo 8-10 ani (nu stiu exact) când vad afis Shakespeare – „A douasprazecea noapte” (The Twelfth Night)” cu Marius Bodochi si Andone (pe astia îi stiam eu dupa nume).
Vreau sa zis ca am avut un asemenea shoc la vederea acelui spectacol, ca de atunci n-am mai fost la teatru. Niciodata. Decorurile scenei erau niste schele… eroii s-au dezbracat rând pe rând pâna la slip si faceau numere acrobatice pe acele bari spunându-si rolul printre gâfâieli. Culmea, sala plina de tineret era in coma de entuziasm la fiecare urma de haina data jos. Mie imi era din ce în ce mai rusine. Ma intrebam daca se vor opri la slip… sau dispare si el. Nu mai auzeam cuvintele, nu mai simteam Shakespeare. Nimic! Eram înmarmurita la ce vedeam. Au fugit, au urlat 2 ceasuri incât la final EU am iesit istovita, obosita, nedumerita si derutata. Facusera praf toata imaginea mea despre Shakespeare.
Sa nu se inteleaga cumva ca nu-l apreciez pe actor. Vinovat pentru esecul spectacolului a fost regizorul. El da viziunea. Actorii sunt executanti ai viziunii altora. Bodochi e bun… doar ca modernismul cu orice pret ar trebui sa aibe masura. Daca atragi tineret la teatru doar prin nudism… e trist. Mi-a parut rau de Shakespeare… nu a fost nici 0.001% Shakespeare.
A fost o viziune moderna despre nimic.
Frenchmaria,
bine ai venit in vizita.
Imi pare rau ca o experienta te-a dezamagit intr-atat incat sa nu mai mergi la teatru
Am avut si eu parte de o experienta care mi-a lasat un gust amar dar am trecut peste, sunt spectacole care te ating (cum zice Marius) si atunci inseamna ca actorii, regizorul si-au facut treaba bine si spectacole care nu au efect. Cred oricum ca o foarte mare importanta are si starea in care esti cand mergi la un spectacol.
Oricum cred eu ca e mare pacat ca n-ai mai incercat sa mergi la teatru, ti-ar intra cu siguranta microbul si n-ai mai scapa de el 😉
In legatura cu spectacolul de Shakespeare – „A douasprazecea noapte” in care zici ca juca Marius, e ciudat ca n-am dat nicaieri peste nici-un articol pe aceasta tema, nimic, nici o vorba macar. 😦
Poate ca nu juca el, cine stie, cam prin ce an zici ca se intampla? (ca sa mai fac sapaturi) 😀
Cum ziceam pe Marius Bodochi l-am vazut la TV – e din categoria actorilor mari. Te inteleg a fi fan declarat. Pe Andone il stiu caci facuse scoala generala unde am facut-o si eu. Odata a venit si ne-a recitat poezii. Am ramas impressive.
Nu mai stiu cine a pus in scena acel spectacol. A fost spectacol in CLuj… sigur era Marius caci voiam sa-l vad. Auzisem ca e bun asa incât combinatia Shakespeare, Bodochi, Andone a fost suficient pentru a ma convinge. Pe vremea aceia se faceau experimente de atragere a lumii subit disparute din sectorul spectatorilor la cultura. L-am considerat un experiment deoarece vedeam ca tinerii venisera la spectacol.
Actualmente am inteles ca oamenii si-au revenit, au inceput sa se intoarca spre cultura si e bine. Eu am ramas asa… sa ma mai duc? Sa nu ma mai duc?… probabil ca am sa ma mai duc :-)…
da imediat dupa revolutie am avut si eu experienta mea cu gust amar dar am luat-o ca pe un spectacol nereusit; e adevarat ca apoi multi ani n-am mai ajuns la teatru dar asta e alta poveste 😉
Si inca un ultim comentariu. Cu nuditatile sunt obisnuita de la dansurile contemporane :-). Stiu ca modernismul trebuie sa exploreze si zona asta… si chiar mi se pare interesant ce obtin. Singurul meu amendament al acelui spectacol a fost ca nu am simtit Shakespeare. Nimic din atmosfera, stil nu mi-a adus a Shakespeare.
Dar trebuie sa recunosc ca ce-i din sala au gustat spectacolul foarte tare. Eu probabil venisem cu idei preconcepute… ma asteptam la altceva.
Cred ca in teatru trebuie sa ai rodaj… si atunci gusti evolutia lui in timp…. caci si teatrul evolueaza odata cu celelalte arte.
Eu am mai mult in film, dans… deh…
da cred ca asta-i ideea sa vii fara asteptari 🙂
imi aduc aminte la Don Quijotele lui Dan Puric intai m-am intrebat ce caut acolo, oare vor scoate vre-un cuvant pana la sfarsitul spectacolului?
dar m-am scuturat de ganduri si m-am deschis sa primesc ceea ce venea dinspre scena, de la artisti si nu-mi pare rau ca l-am vazut, ba cred ca la un moment dat voi reveni in sala sa ma bucur din nou poate cu alti ochi …
Da, pe Dan Puric l-am invatat si eu pe rând. Putin câte putin. Portii de câte un purice :-). Am gasit pe Youtube Don Quijotele lui. Vad ca oamenii produc mult pe tema asta – îmi place la nebunie Don Quijote – dar fiecare o face foarte diferit. F. frumos.
O seara frumoasa.
P.S. O sa mai citesc despre teatru aici la tine., poate o sa inteleg mai mult din el.
cu mare drag, oricand vrei 🙂
STII ASTA?
bine ai venit mihai,
sigur ca o stiu 😉 sub alta forma o gasesti in sectiunea video
Salut Cristinutza!
Iti multumes mult de tot pentru ca postezi Videoterapia! Nu sunt in fiecare duminica acasa asa ca sunt editii pe care le pierd si ma bucur tare mult cand intru pe youTube si…le gasesc acolo;)! Mi-as dori sa intru si eu in posesia emisiunilor, de la TVR2 nu le pot lua…asa ca tu esti cam singura persoana care le are:)
Inca o data miiiiiii de multumiri si ne vedem cu drag si spor din septembrie,in fiecare duminica de la ora 19.00 cu subiecte noi si interesante la Videoterapia:)…unde Marius Bodochi- un om extraordinar,un profesor minunat si-un actor desavarsit- impreuna cu mine incercam sa va luminam duminicile si sa va aducem bucurie-n case:)!
O zi buna!
Olimpia,
ce surpriza placuta 🙂
Cu cea mai mare placere te ajut cu emisiunile 😉 vorbim pe mail
Foarte bun blogul!!!
multumesc rickymontana 🙂
Cristinutza,
Felicitari pentru initiativa de a infiinta un blog! Efortul este rasplatit prin mesajele primite, sunt convinsa. Personalitatea lui Marius Bodochi este impresionanta iar politetea lui deasemenea. Acest blog si mesajele ii vor face o placuta surpriza, deci curaj!!!
L-am cunoscut personal, acum vreo 10-11 ani, poate chiar mai mult, intr-un interviu acordat de Marius Bodochi pentru postul de radio Activ Fm, pe atunci, post pentru care am lucrat pentru ceva timp. Eram inca studenta a Facultatii de Jurnalism din Bucuresti, iar interviul cu Marius Bodochi a fost primul meu interviu, si pe care nu il voi uita niciodata.
Va pot spune ca Marius Bodochi este un om minunat, un gentleman in adevaratul sens al cuvantului, de o politete deosebita, manierat si de o cultura uimitoare. Este o placere sa-i fi in preajma si o incantare sa-l privesti in spectacole.
Imi amintesc de momentul in care am pasit in cabina actorului Bodochi, de la Teatrul National din Bucuresti, pentru ca din cauza emotiilor am uitat sa ma prezint. Desii interviul fusese anuntat si pregatit din timp, pusa in fata faptului implinit, uitasem absolut totul, chiar si numele. Marius Bodochi mi-a luat reportofonul din mana, l-a asezat pe masa lasandu-l sa mearga, mi-a oferit o cafea si mi-a spus sa-mi imagunez ca port o conversatie cu un cunoscut, la o cafea. Nu-mi amintesc daca am baut sau nu cafeaua…
Sunt plecata din tara de ceva timp, de aceea ma bucura enorm sa aflu noutati in ceea ce priveste viata culturala romaneasca, in special despre oameni de si care fac cultura, asa cum este Marius Bodochi.
Sper sa-i ajunga la cunostinta acest mesaj…
🙂 Valentina multumesc mult,
iti promit ca o sa citeasca mesajul tau si sigur o sa-i faca placere vorbele frumoase. 🙂
cum luam legatura cu tine?
pai ati luat 🙂