Omul cu chitara …

 … asta seara in avanpremiera la Teatrul Municipal Turda.

Spectacolul se joaca in regim studio cu publicul pe scena. 😉

m m m apetisant de aproape 😛

Read Full Post »

Georges et Leo

Cum era aia? „La barza chioara ….”

Asa si mie ca n-am luat aparatul dar iata ca am parte de fotografii (de la Ramnicu Sarat).

🙂

Read Full Post »

Pret de-o tigara

Read Full Post »

Simti ca …

… ceea ce e bun in tine n-o sa se sfarseasca odata cu ce e efmer. 🙂

Interviul aici.

Read Full Post »

Privirea…

„Cu cat intensitatea cautarii va fi mai mare, cu atat sansele de a reusi sa obtina, pentru cateva clipe, o farama din viata personajului devin mai mari. Niciodata nu se obtine mai mult, dar acea scanteie de viata ii este suficienta pentru a insufleti alcatuirea. Miracolul luminarii iscate de acea scanteie poate schimba uneori chiar si destinul sau ca fiinta in afara teatrului. De cele mai multe ori momentul acela de „iluminare” se produce in prezenta publicului. Amestecul de luciditate, de emotie si angajare pe care publicul il degaja determina o calitate a concentraii actorului greu de obtinut in alte conditii. Nivelul acestei concentrari ridica temperatura curiozitatii, a curajului si a determinarii actorului pana la cota de la care materia se poate insufleti. Privirea devine atat de penetranta incat ascunzisurile propriei personalitati, a personalitatii in numele careia actioneaza si a celor carora se adreseaza, devin materialele jocului sau. Adevarul pe care il putem afla despre noi in asemenea momente, chiar daca nu ne flateaza intotdeauna, este singurul pe care nu-l putem distorsiona cu orgoliul nostru.”

Actorul, un om pe potriva inchipuirii – Paul Chiributa

Si atunci intreb si eu: Tu ce ai aflat atunci, ca privirea era mai mult decat penetranta? 😛

Read Full Post »

Carlos

Don Carlos

Read Full Post »

Du-te la manastire Ofelia

… sau daca vrei sa te mariti, marita-te cu un netot pentru ca oamenii luminati stiu ce monstri faceti din ei.

Du-te la manastire!

Read Full Post »

Holograma energiilor

Salile prietenoase, cele dispuse sa primesca fara comentarii cele mai nastrusnice montari, pastreaza pentru cei de pe scena, la sfarsitul spectacolului, un  cadou pretios, de care insa foarte putini se bucura. Intrand in scena goala, imediat ce ultimul spectator a iesit, sala mai pastreaza pentru cateva momente un fel de holograma a energiilor care au insotit spectacolul. Simti cu precizie zonele in care spectatorii au iubit reprezentatia, cele in care s-au opus si chiar cele in care atitudinea lor a fost indiferenta. Mai mult decat atat, acea concentrare de energie te ajuta uneori sa intelegi unde si de ce ai ratat si pentru care anume motiv intentiile tale n-au depasit intotdeauna marginea scenei. Este foarte greu de explicat fenomenul, dar se intampla si nu este rodul unei imaginatii exaltate. Sunt convins ca fiecare actor poate aduce, intr-o forma sau alta, o marturie care sa confirme cele afirmate.

Actorul, un om pe potriva inchipurii – Paul Chiributa

Read Full Post »

:(

+

= 🙂

Read Full Post »

Inchipuirea

Doamna: Ce-ati facut in lipsa mea?
Domnul: Ce fac barbatii in asemenea imprejurari… Am meditat… Spuneati ca aveti si dumneavoastra indoieli, stimata doamna?
Doamna: Sigur, domnule. Cum sa n-am indoieli? Indoieli sa n-am?… Ma indoiesc pana si de prezenta mea la Venetia. Ma indoiesc de pasaportul meu, de buna mea dispozitie, de armonia universului, uneori. Chiar si prezenta dumneavoastra mi se pare un vis, o inchipuire.

😆

Read Full Post »

Cum a ajuns omul asta aici?…

… Tu, Maica Domnului! I-ai fost calauza; tu l-ai purtat pe cai necunoscute şi mi l-ai trimes aici ca sa ridice din calea hotararii mele indoiala…

Read Full Post »

Don Carlos

Read Full Post »

Un alt Don

… de data asta Carlos.

Read Full Post »

Am o rugaminte domnule …

… ati putea sa fiti mai natural? 😆

Natural? Natural? De ce n-ati spus-o de la inceput? Nimic mai usor, doamna. Daca vreti, sunt capabil sa ma uit drept in ochii dumneavoastra fara nici un gand ascuns.

😆 mai ales 😆

Read Full Post »

Pe urma, vere, …

… m-am dus la fantana de sub deal si am pus donitele jos… Ei! Era frumos si cald… si era padurea singura… doar intr-o tufa fluiera de departe o mierla… Numa’, dinspre partea dealului, iacata ca-mi iese inainte o veverita, – vezi, o trimisese Maica Domnului! – Sta in fata mea in doua labe si se uita lamine drept cu ochii ei mititei si galbeni. Eu am dat s-o prinz, cand colo ea… tust! A sarit p-o craca subtire de alun: acu se incovoia craca si s-apleca cu ea pana la pamant, acu se ridica, acu se ridica, acu se apleca. Eu dupa ea, ea iar inaintea mea, in doua labe, se uita lamine… Ii sclipea ochii, vere, de parca era doua schinteisi ma chema iac-asa… (face gestul.) Am umblat o zi intreaga: la urma a pierit si am ramas ratacit… Da’acuma o sa ma duc inapoi acasa.

😆 Anna zice ca-s coincidente dar prea de tot frate. 😆 Ieri imi iau bilet la Napasta si azi imi iesi in cale cu Ion din Napasta. Nuuu asta nu-i o simpla coincidenta, asta-i sincronicitate.

😆 Si cireasa de pe tort dau si de o „Revolta clasicilor” cu Afrim invitat. 😆

Read Full Post »

Am …

… o carte pentru tine. 😉

Read Full Post »

Merg

– Dumneata vrei sa mergem la plimbare…
– Ei! da…

– Ei! eu merg bucuros, da numa calare merg… Ei?

Read Full Post »