Marius Bodochi: “Am refuzat sa interpretez roluri, insa nu din orgoliu”

Revista Vip, nr. 9, 28.02-06.03.2011, Autor: Livia Lixandru

Marius Bodochi, actor care evolueaza pe scena Teatrului National din Bucuresti, nu este doar un profesionist admirabil, ci si un om de mare onoare, un prieten pe care si l-ar dori oricine, precum si un tata exemplar. S-a consacrat pe scena Nationalului din Cluj, dar Bucurestiul l-a primit cu bratele deschise.

In ce proiecte sunteti implicat in prezent?
Acum joc la Teatrul National in Regina Mama, Sinucigasul, Sinziana si Pepelea, precum si in Visul lui Don Quijote, la Teatrul de Comedie. De asemenea, mai am un proiect cu Teatrul din Giurgiu si, in plus, prezint spectacole la Galele Circului Globus. In prezent, lucrez la piesa Matusica, in care joc alaturi de Ileana Stana Ionescu; este un spectacol pe care o sa il jucam mult, in turnee. Pe langa proiectele in teatru, filmez pentru cele doua emisiuni de la TVR 2, Timpul chitarelor si Videoterapia. La fel de important pentru mine este si proiectul cu Amadeus, pe care il am la Opera Nationala.

Mai tineti minte cum a fost cand ati urcat prima oara pe scena?
Prima oara am urcat pe scena la varsta de 12 ani. S-a intimplat la Cercul de teatru de la Casa Pionierilor, din Cluj. Vremea a trecut, iar eu am debutat tot la Cluj, in anul 1982, cu rolul lui Cristopher Flanders din Trenul nu mai opreste aici de T. Williams. La primul contact cu spectatorii, emotiile m-au coplesit, mai ales avand in vedere severitatea publicului clujean.

Care este primul lucru care va vine in minte atunci cind va ginditi la copilarie?
Primul lucru la care ma gindesc sint vacantele la tara, pe care mi le petreceam la bunici, la 30 de kilometri de Cluj. Atunci cand incepea scoala, trebuia sa ma intorc in oras. Atmosfera anilor ’60 era foarte placuta, arhaica. La bunici nu era curent electric, iar asta mi se parea foarte interesant.

Exista o persoana care a contribuit semnificativ la formarea dvs. ca actor?
Da, este vorba despre profesorul meu, Constantin Codrescu. A avut o influenta foarte puternica asupra mea.

Ati avut un model?
Nu m-am ghidat niciodata dupa cineva anume, dar am avut si am actori care imi plac foarte mult. De exemplu, pe vremea studentiei, actorii mei preferati erau Ovidiu Iuliu Moldovan, Stefan Iordache, Ion Caramitru, Olga Tudorache, Gina Patrichi… S-o fi lipit ceva de mine, dar nu i-am imitat niciodata. Sansa vietii mele a fost sa joc, de nenumarate ori, alaturi de acesti monstri sacri si sa colaboram la diferite proiecte.

Se mai cistiga bani din teatru?
Da. Totul este sa fii implicat in multe proiecte, sa joci in mai multe piese. Trebuie sa muncesti foarte mult. Pe langa aceste lucruri, mai exista si turneele, din care ies destui bani.

Ati jucat multi ani alaturi de Olga Tudorache. Care este cea mai frumoasa amintire legata de Domnia Sa?
Am foarte multe amintiri legate de Olga Tudorache, pentru ca am plecat in multe turnee cu piesa Regina Mama. Am fost in America, Filipine si Germania. Cea mai pregnanta amintire este cea din Filipine, cand stateam aman­doi langa piscina hotelului Manila, la 40 de grade Celsius. Doamna Olga este o inotatoare excelenta, asa ca Domnia Sa inota, iar eu stateam pe margine si repetam impreuna textul pentru piesa. A fost o situatie comica. Nu aveam timp, astfel ca profitam de orice moment sa repetam, indiferent de imprejurare.

Care este cel mai mare regret al dvs.?
Un regret ar fi legat de destinul ­neamului romanesc. Au trecut atitia ani si, in loc sa ne desteptam, sa ne punem pe un fagas normal si sa devenim o tara mai civilizata, noi stagnam…

Ce inseamna actoria pentru dvs.?
Nu pot sa dau o definitie, pentru ca este periculos. Dar pot sa spun ca actoria este viata mea.

Care a fost cel mai dificil moment din viata dvs.?
Un moment dificil a venit atunci cand eram in liceu si tatal meu a murit, accidental. A fost foarte greu, pentru ca a trebuit sa ma zbat pentru a rezista in facultate. Pe vremea aceea era foarte greu sa fii student. A fost dificil, pentru ca am fost luat prin surprindere si am trecut cu greu peste moment.

Care sunt, in opinia dvs., problemele cu care se confrunta Romania, la ora actuala?
In meseria mea exista incercari dificile la tot pasul. In Romania se spune foarte des „nu“. Primul raspuns este, intotdeauna, „nu“, iar din cauza acestuia, ai foarte mult de suferit. Mai exista o chestiune sensibila: atunci cind incerci sa vorbesti cu cineva, vrei sa argumentezi un lucru si nu esti ascultat. Asta e alta problema a romanilor… nu asculta.

Ce sanse au actorii romani sa munceasca in strainatate?
Au mari sanse, pentru ca avem actori talentati.

Ati refuzat vreodata sa interpretati un rol?
Am refuzat sa interpretez roluri, insa nu din orgoliu. S-a intimplat sa refuz fie pentru ca eram prea obosit, fie din cauza ca eram implicat in prea multe proiecte, fie ca nu mi-a placut propunerea, adica textul, conjunctura sau partenerii.

Alaturi de ce mari actori internationali ati vrea sa jucati?
Noi avem actori atat de mari, incat am senzatia ca am jucat si alaturi de cei internationali. Dupa ce am avut roluri in spectacole, alaturi de Olga Tudorache, Mircea Albulescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Florina Cercel, nu mai pot sa spun ca vreau sa joc alaturi de actori internationali. Mi-as dori sa am sansa sa fiu pe scena cu Maia Morgenstern. Am apucat doar sa prezentam impre­una un festival, in urma cu doi sau trei ani.

Ce vreti sa realizati anul acesta, mai mult ca niciodata?
Mai mult ca niciodata, anul acesta as vrea ca fiul meu sa mearga in Olanda, unde as dori sa faca o scoala postuniversitara, pe un domeniu legat de muzica electronica, de sunet, de spectacol. Este vorba despre mai mult decat inginerie de sunet. Isi doreste sa faca muzica pentru film si spectacole; totul este legat de electronica.

Sursa: aici.