“Saxofonul a fost singurul meu prieten adevarat si a ramas singurul meu prieten adevarat. Cu el am ramas. M-a ascultat intotdeauna, i-am spus prin ce trec, i-am spus necazurile mele. El ma asculta. Nu m-a contrazis niciodata, m-a inteles. M-a inteles si mi-a vegheat somnul bantuit de cosmaruri. Saxofonul …. numai ca nu m-a mangaiat pe frunte asa cum facea mama.
Nu m-a mangaiat pe frunte asa cum facea mama pentru ca saxofonul nu are maini … dar are suflet, suflet are si inca ce suflet. Ascultati-l putin.”
marius-bodochi
Stumble It!
ce frumos citatul…ai gasit undeva piesa?
As fi vrut si eu sa am un saxofon, sa am prieten care sa ma inteleaga asa ca revin la “Viata este un rahat” ( se pare ca ati uitat Dle Bodochi de saxofon)!
Imi pare rau dar asta este si parerea mea,
Ioana Stanciu
Ioana,
si mai ales invatand la fiecare pas chiar si din lucrurile mai putin placute care vin peste tine. 
viata e frumoasa daca stii sa ti-o faci frumoasa, gandind pozitiv si gasind mici bucurii in fiecare lucru care ti se intampla sau care iti iese in cale