
Scotocind zilele trecute in lumea virtuala am descoperit cu totul intamplator un articol din 2003 care imi scapase si niste fotografii de-ale lui Marius din spectacolul “Visul unei nopti de vara”.
Marius Bodochi e un Oberon rece, dar indragostit, practicant al unui nemilos joc de putere cu o Titania la fel de sigura pe ea insasi.
Ce ti-e cu oamenii astia puternici care pun masca racelii si indiferentei si nici unul dintre ei nu vrea sa cedeze.
Sunt precum soarecele si pisica.
M’innamorero
muzica si versuri: S.Cutugno
Solo tu proprio tu la mia trappola sei tu
Ti prendo al mio guinzaglio, più mi sfuggi e più ti voglio
Sono il gatto, e tu il mio topo
Sei solo tu proprio tu, cosa pretendi di più
Tra una carezza e uno sbaglio, una promessa e un imbroglio
In questa stanza, la tua incoscienza
Sei solo tu proprio tu, inconfondibile sei tu
Con quel carattere bestiale, incomprensibile e speciale
E poi rimani, fino a domani
Sei solo tu proprio tu, ma che spettacolo sei tu
In questo mare di stelle, sfioro la tua pelle
M’innamorerai, t’innamorerò
Tu mi ritroverai
Apri il tuo cuore e poi lasciami un po’ entrare
Senza far rumore
M’innamorerai, t’innamorerò
Tu mi ritroverai
Tra le tue braccia a due passi dal mio cuore
Noi siamo l’amore
Solo tu proprio tu, che mi sfidi sempre più
Ci fai o tu ci sei e poi fai sempre quel che vuoi
Ma poi rimani, tra le mie mani
Sei solo tu proprio tu, ma che tempesta che sei tu
Ma dopo il temporale tu catturi il mio animale
Con mille ami, con giochi strani
Sei solo tu proprio tu, imprevedibile sei tu
Lunatica indecisa, incomprensibile e confusa
E’ la tua vita, incasinata
Sei solo tu proprio tu, ma che spettacolo sei tu
In questo mare di stelle, sfioro la tua pelle
M’innamorerai, t’innamorerò
Tu mi ritroverai
Apri il tuo cuore e poi lasciami un po’ entrare
Senza far rumore
M’innamorerai, t’innamorerò
Tu mi ritroverai
Tra le tue braccia a due passi dal mio cuore
Senza far rumore
Sono certo che tu
M’innamorerai, io m’innamorero
Tra le tue braccia a due passi dal mio cuore
Noi siamo l’amore
T’innamorerai.
UPDATE:
Acum am aflat si va spun si voua ca sambata si duminica Marius e la Constanta. Detalii aici.




















Stumble It!









Fațada indiferentă și clocotul lăuntric sunt o specialitate a lui Marius Bodochi. Pasiunea și Glaciațiunea, same time
Actorie de mare finețe.
Bine, îl ajută mult și trăsăturile foarte spiritualizate
mai stiu eu pe cineva care e la fel, adica eu
Ce mi-a placut secventa!
Cand stau si “beau un ceai” uitandu-se la muritori si incurcaturile lor (sau mai bine zis, a lui Puck)…
Ti-am povestit ca la ultimul spectacol, cand s-a intalnit Puck cu zana, a facut un salt pe platforma aceea de plastic de a dat cu capul intr-un reflector?
si mie imi place mult partea aia; desi nu zic nimic atrag toate privirile desi in prim-plan se desfasoara actiunea
nu-mi mai aduce aminte de 1 aprilie 2009 a fost o zi cu pacalaleli si ce-i mai rau e ca de atunci n-au mai jucat “Visul unei nopti de vara”
Mare dreptate ai, Andi!
Foc si Ghiata, Inger si Demon…
Forte opuse, uneori in lupta echilibrata, fara invinsi si invingatori…
alteori intr-o perfecta contopire, armonioasa imbratisare…
Imi aduce aminte de personajele lui Eminescu, asa cum mi le-am imaginat de cand eram mica…
Nu pot sa spun decat ca e un actor poetic (furand definitia de la Orazio Costa)!
Si vorbind de Eminescu, bucurati-va ochii si urechile:
http://www.youtube.com/watch?v=1ti8BUx07bA
http://www.youtube.com/watch?v=DqfE0nNdws8&feature=related
Cum el din cer o auzi,
Se stinse cu durere,
Iar ceru-ncepe a roti
In locul unde piere;
In aer rumene vapai
Se-ntind pe lumea-ntreaga,
Si din a chaosului vai
Un mândru chip se-ncheaga;
Pe negre vitele-i de par
Coroana-i arde pare,
Venea plutind în adevar
Scaldat în foc de soare.
Din negru giulgi se desfasor
Marmoreele brate,
El vine trist si ginditor
Si palid e la fata;
Dar ochii mari si minunati
Lucesc adânc himeric,
Ca doua patimi fără sat
Si pline de-ntuneric.
- “Din sfera mea venii cu greu
Ca să te-ascult s-acuma,
Si soarele e tatal meu,
Iar noaptea-mi este muma;
O, vin’, odorul meu nespus,
Si lumea ta o lasa;
Eu sunt luceafarul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasa.
O, vin’, în parul tau balai
S-anin cununi de stele,
Pe-a mele ceruri să rasai
Mai mindra decât ele.”
- “O, esti frumos cum numa-n vis
Un demon se arata,
Dara pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata!
Mă dor de crudul tau amor
A pieptului meu coarde,
Si ochii mari si grei mă dor,
Privirea ta mă arde.”
Pot sa va soptesc la ureche un mic secret? … imi doresc sa-l aud recitand “Luceafarul”…..
Anna,
si eu vreu sa-l aud recitand mai des si nu numai “Ma cheama Luca” 
imi place micul tau secret
multumesc pentru Vraca (L)