Week-end teatral si nu numai, 11 ianuarie 2009

Ieri, duminica, ce zi frate, …..

cam asa incepusem sa scriu ieri

… la 8 eram la servici (:| in fiecare zi la 6 in picioare, macar duminica altfel dar nu s-a putut de data asta, dar numai de data asta. Oricum a fost o zi foarte buna ca am avut foarte mult spor … la blog

Cu ocazia asta am avut timp sa mai lucrez la partea de inscriere prin directoare, ca e nevoie si de promovare nu? Si daca tot am vorbit de promovare mi-a picat fisa cu o chestie: cam din toamna am inceput sa postez dimineata si tot de atunci de unde gaseam blogul pe locul 2 in cautari pe google inaintea TNB , de atunci cum va spuneam a fugit undeva departeeee ca si eu ma plictiseam pana-l gaseam. M-am sucit, m-am invartit ce se-intampla? ce se-intampla? de atunci  ma tot framant si nu gasesc nici o explicatie logica. Duminica am avut o revelatie: dar daca? …. si am facut un experiment am postat de 2 ori pe zi unul dimineata si unul seara si cred c-am gasit explicatia.

Curiosi?

Se pare ca ziua de duminica a fost una rodnica cu revelatii, imprieteniri, distractii, pupaturi si recidive. Prietenii stiu despre ce vorbesc, sau poate ca nu?

Ei hai ca va spun:

• Cu revelatia v-am lamurit.
• M-am imprietenit cu Anna.
• Am fost la teatru la “Sanziana si Pepelea”.
• Pupaturi cu Parlea Voda si paharnicul Murgila de-acum deja ne-am imprietenit
• Si am recidivat cu inregistrarea ca prea frumos canta ei toti acolo pe scena

ce haios e Parlea Voda cand vine in sala cantant popeste si Murgila cu cadelnita in urma lui. A fost de foarte mare efect la reprezentatia trecuta cand se potrivea cu momentul adica cu Boboteaza. Stiati ca Ovidiu Cuncea a facut seminarul teologic intre 1984 si 1989? Nici eu nu  stiam dar am aflat de aici de pe site-ul TNB.

“TANDALA: Stapanul meu, augustitatea-sa marele imparat Papura doarme… Doarma sanatos si fara grija, cat ma are pe mine, Tandala, prim-ministru… Toata sarcina statului e pe spinarea mea… Sarcina grea!… (Cu emfaza.) Insa ma simt mandru de-a o purta pentru gloria, prosperitatea, propasirea si moralitatea poporului ce se adaposteste la umbra sceptrului imparatesc al augustitatii-sale… (Zarind pe Pacala.) Dar pare ca gasesc pe Pacala, colegul meu de cabinet… un siret de frunte, care ades ma pacaleste!… Cum sa ma dezbar de el?… Am catat sa-l trimit departe, peste noua mari si noua tari, intr-o ambasada… dar n-a primit… Ce tertip sa mai iscodesc?… (Sta pe ganduri.)
PACALA (intra pe sub arcade): Doarme augustul nostru, si soarele-i sus… Insa are si dreptate sa-si odihneasca batranetele. (Zarind pe Tandala.) A!… iaca Tandala, perechea mea de la carul statului… cum sa-l dau peste cap?…
TANDALA: Ce vad? Excelenta-voastra la curte asa de dimineata?
PACALA: Datoria-mi fac, urmand pildei excelentei-voastre.
TANDALA: Datorie sacra… cand stapanul trage la aghioase… Sluga credincioasa vegheaza, pentru gloria…
PACALA: Propasirea…
TANDALA: Prosperitatea…
PACALA: Si moralitatea poporului, ce s-adaposteste…
TANDALA: La umbra sceptrului parintesc…
A M A N D O I (inclinati): Al augustitatii-sale…“

Ha, ha asta cu cei doi inclinati imi aduce aminte de cineva care cand vorbea cu sefu’ la telefon sarea in picioare si se inclina, de parca putea sa-l vada prin telefon.

Foarte buna ideea cu chitaristii pe scena, o gramada de poante printre care “sa traiti bine” si asa cum scria Mircea Ghitulescu, Dan Tudor regizorul “se joacă frumos cu textul si, important, ii contamineaza si pe actori“.

Chiar asta a fost senzatia mea ca se joaca cu totii pe scena si unii dintre ei si in sala. Si mi-a placut sa ma joc cu ei, mai vreau.