Carmen Stanescu – Destainuiri…continuare

V-am promis aseara ceva special, iata….

“Batranetea vine la tine chiar daca nu ai chef s-o primesti. Cu obraznicie deschide usa, intra in casa hoteste cu chei furate de nu stiu unde, pe unde a tot umblat si n-a mai obosit.

Ea oare de ce nu-mbatraneste, sa nu mai aiba putere sa ne derenjeze in toiul vietii, atunci cand ti-e mai bine si crezi in nemurire? Odata instalata in casa, iti aduce numai necazuri, atat e de nerecunoscatoare pentru gazduire. Vruta sau nevruta, aceasta ospitalitate, vai de noi, o facem de nevoie, sa ne facem bine cu dracul pana trecem puntea! Care punte? Mai bine sa nu ne gandim la ea!

Si uite-asa, stam brat la brat cu batranetea asta nesuferita ani si ani. Cu cat are rafuieli mai mari cu tine, cu atat te chinuie mai mult. Daca n-o interesezi in mod deosebit, atunci lucreaza repede si atunci ajungi repede sa treci puntea, fluierand si chiar bucuros ca scapi de tovarasia ei antipatica. Cateodata proasta asta mai intarzie cine stie din ce motive. Atunci e bine si chiar ne batem joc de ea. Nu ne vine sa credem ca ea va fi mai tare decat noi, vazand-o sosind atat de prapadita. Si uite – fir-ar ea sa fie! – ca se intremeaza langa noi, se simte bine, ii iprieste si pana la urma triumfa lua-o-ar…

La mine se rasfata, o simt eu ca-i place de mine si asta ma face sa cred ca ma va lua cu binisorul, ca sa stea cat mai mult in preajma mea. Cum sa nu se simta bine, cand eu ma joc tot timpul cu ea? (Si ea cu mine, bineinteles.) Imi face hataruri si-mi ingaduie foarte des sa arat superb, deci se de batuta, cu siguranta din cruzimea cu care ma pandeste pentru a se revansa odata si-odata. Cert e ca ma iubeste – si eu de ce n-as profita de treaba asta? O trag pe sfoara cat pot.

Furandu-ma cu coada ochiului cand adorm seara la televizor, ma si mangaie de multe ori. Am prins-o cu mana ei moale si zbarcita pe mine si atunci o carpesc peste ochi, cum face eroul din filmul “horror” de pe ecranul din fata mea. Dar somnul nu ma iarta si atunci ma duc sa ma culc, lasand-o pe ea la televizor. Aici imi dovedeste ca e mai rezistenta decat mine.

Si, neavand alta distractie, scarba, se leaga de barbatul-meu, care mai atipeste si el din cand in cand , tot la televizor…”