Vot

Si pentru ca tot am votat, hai sa votam si spectacole nu numai politicieni.

PS: Puteti vota numai un singur spectacol. Greu nu?

This Is Our Dance

Fotografii cu Marius Bodochi in filmul “Iska utazasa”

Ce mult imi place fotografia asta.

That’s When Your Heartaches Begin

In cautarea adevarului

“In vreme ce Meyerhold e interesat de legile miscarii, de spatiu, de ritm si viseaza la un actor <<cabotin>>, Stanislavski e in cautarea adevarului gestului, a sentimentului adevarat si nascut din interior. Pe scena, actorul trebuie sa se poarte <<ca si cum>> jocul sau ar fi viata, ca si cum ar fi natural sa se gaseasca pe o scena in fata a o mie de persoane.”

Fragment din cartea lui George Banu “Repetitiile si teatrul reinnoit – secolul regiei”

Any Way You Want Me

Interviu din Revista Class, aprilie 2006

“Ca orice om care a citit mai mult de trei carti, am si eu angoase esistentiale. Nu stiu de unde sau de ce vin. Poate din cauza oboselii si a unor nemultumiri. Dar atunci cand apar ma duc intr-un loc aglomerat. Stand aproape de Obor, ma duc in piata si cand vad zeci, sute de oameni care vand cutiute ruginite, cuie si tot felul de maruntisuri, ca sa aiba din ce sa traiasca, imi dau seama ca nu am voie sa am angoase. Si revin la linia de plutire.”

Interviul il puteti citi in intregime aici si fotografii gasiti aici.

Hm recunosc costumul din “Visul …” Ce bine ii sta lui Marius in costumele astea cu tunici lungi.

Si revenind la declaratia lui Marius, bine ar fi daca fiecare ar privi in jur sa vada cati sunt mai necajiti decat ei si in felul asta ar putea pretui mai mult ceea ce au. In plus asta te ajuta foarte mult sa nu pierzi legatura cu realitatea. E o terapie foarte buna.

Un loc foarte interesant asta in care s-au facut fotografiile. Daca intuitia nu ma inseala ar putea fi in subsolul TNB.

Love Me

A repeta cu spectatorul

“Grija pentru public este instalata in centrul repetitiei in cursul careia revine adesea preocuparea <<sa fie interesant de privit>> pentru spectator. Mai mult de atat, Meyerhold nu are sentimentul degradarii spectacolului in contact cu publicul. Premiera nu e niciodata decat un inceput, o etapa, ea nu este nici un sfarsit nici o incoronare. In momentul premierei incepe o alta faza a repetitiilor, care este repetitia cu spectatori.

Meyerhold caruia ii place sa priveasca sala in timpul reprezentatiei, sustine: <<Munca actorului, la urma urmei, incepe dupa premiera. Afirm ca la premiera, un spectacol nu e niciodata gata si nu pentru ca nu am fi avut timp, ci pentru ca el nu ajunge la maturitate decat cu spectatorul. Nu am vazut niciodata un spectacol gata la premiera, in orice caz nu in practica mea.>> Salvini spunea ca nu l-a inteles pe Othello decat dupa a doua suta reprezentatie. Epoca noastra are alte ritmuri si, pentru asta, vom imparti aceasta cifra la zece si le vom spune criticilor: <<Judecati-ne numai dupa cea de a douazecea reprezentatie. Numai atunci rolurile actorilor vor fi cum trebuie.>>

….

Spectacolul nu exista decat cand el a luat in considerare publicul, ultimul partener al reprezentatiei care intra in joc, <<al patrulea creator>> (1012), <<rezonator al spectacolului>> (1922), <<corectorul (sau) artistic>> (1932). Evolutia dialoglui, a schimbului, a interactiunii care se instaureaza atunci intre actori si spectatori ii da spectacolului plenitudinea pe care repetitiile sunt incapabile sa i-o confere. Cu conditia, bineinteles, ca actorii sa stie sa-si regleze jocul pe spectatorul responsabil si sa nu se lase antrenati in <<activitati indoielnice>> ale succesului ieftin.”

Fragment din cartea lui George Banu “Repetitiile si teatrul reinnoit – secolul regiei”

PS: Si mie imi place sa privesc sala in timpul spectacolului te pomenesti ca trebuia sa ma fac regizor.

I Do I Do I Do I Do I Do

Efectul …

“Spune-ti-mi, puteti sa trageti o ocheada a la francaise? Sa aruncati o privire scurta si focoasa? Uitati-va va arat. Cobor pleoapele, inchid ochii. Raman asa un sfert de secunda, apoi, cu ochii inchisi, imi deplasez pupilele intr-o parte si deschid ochii. Ei au capatat prin asta o stralucire deosebita. Dar obrazul nu trebuie miscat in timpul acestei manevre, altfel se pierde efectul privirii.”

Fragmentul face parte dintr-o discutie dintre Stanislavski si A. I. Stepanova la o repetitie cu “Moliere” si il puteti regasi in cartea lui George Banu “Repetitiile si teatrul reinnoit – secolul regiei.”

Mi-a atras atentia fragmentelul pentru ca am vazut efectul in actiune chiar de curand .

PS: O sa mai am niste bucatele pe care le-am ochit, mici bijuterii care ma fac sa visez frumos. Asta e avantajul sa mergi la scoala: ai pauze si timp de citit.

I want you I need you I love you

Gelu e cam sifonat

Kiss Me Quick

Fotografii inedite cu Marius Bodochi

Astazi facem o trecere prin toate fotografiile de la Razvan.

“Calda e marmura trupului“

“Fluture cu trup de nimfa“

“Dezmat cu puncte de vedere“

“Serai in trei cadane”

“Gand ascuns intr-o clepsidra”

“Tablou cu muritor si rama in treime”

“Jilt fara coroana cu sceptru de imprumut”

“Recviem pentru identitati furate”

“Criza de inspiratie”

“Gentilete in unghi deschis”

Honey Honey

Marius imaginea “Royal Caro”

aici.

Crazy